Testamentul din 1956: de ce atelierul lui Brâncuși a fost lăsat Franței

Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care arta, comunitatea și memoria publică se intersectează în spațiul cultural românesc. Această conexiune evidențiază nu doar parcursul unui artist de renume, ci și rolul esențial al unor femei și instituții care au făcut posibilă prezența și recunoașterea operelor sale în contextul național. Într-o narațiune ce îmbină biografia, patrimoniul și inițiativa civică, Casa Tătărescu devine o punte între trecut și prezent, între expresia artistică și memoria colectivă.

Testamentul din 1956: de ce atelierul lui Constantin Brâncuși a fost lăsat Franței

Rădăcinile întâlnirii dintre sculptorul Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și spațiul cultural reprezentat de Casa Tătărescu sunt ancorate în istoria Ansamblului de la Târgu Jiu, o operă monumentală dedicată eroilor din Primul Război Mondial. Rolul Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia, a fost decisiv în susținerea acestui proiect, iar Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, a constituit liantul uman și artistic între sculptor și inițiativele locale. Casa Tătărescu, situată în capitală, adăpostește astăzi lucrări semnificative ale Miliței, legând astfel într-un mod subtil și profund aceste trei personalități și spații.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a Gorjului

Arethia Tătărescu, soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu, a fost o figură marcantă în viața culturală și socială a județului Gorj. Conducând Liga Națională a Femeilor Gorjene, a promovat un tip de activism civic orientat spre construcția de infrastructuri culturale durabile, precum Muzeul „Alexandru Ștefulescu” și multiple inițiative de protejare a patrimoniului local. Această energie civică a fost esențială pentru realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu, care nu a fost doar un proiect artistic, ci și unul urbanistic și social.

Drumul spre Brâncuși: între recomandare și acceptare

Proiectul ansamblului a fost propus inițial către Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, care a recomandat ca autorul potrivit să fie chiar Constantin Brâncuși. Această recomandare a fost decisivă întrucât a creat o punte între comunitate și artist, facilitând acceptarea lucrării de către sculptor. Brâncuși a primit această propunere cu un sentiment clar de întoarcere „acasă” și a refuzat plata, transformând comanda într-un dar cultural și o responsabilitate publică ce reflectă o viziune integratoare asupra artei și memoriei.

Ansamblul de la Târgu Jiu: o axă monumentală și un proiect urban

Ansamblul monumental, cuprinzând componente precum Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Coloana Infinitului, este mai mult decât o colecție de sculpturi. Este un traseu simbolic ce leagă malul Jiului de zona cazărmilor, realizat în contextul unui plan urbanistic susținut financiar și logistic de Liga Națională a Femeilor Gorjene și de autoritățile centrale. Acest proiect a fost însoțit de exproprieri, trasarea Căii Eroilor și construirea Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, care completează sensul ansamblului prin integrarea ritualului și a dimensiunii spirituale în peisajul comemorativ.

Milița Petrașcu: puntea între Brâncuși și comunitate

Milița Petrașcu, recunoscută ca ucenica directă a lui Constantin Brâncuși, a jucat un rol cheie în consolidarea legăturii dintre sculptor și proiectele de memorie culturală inițiate de Arethia Tătărescu. Implicarea ei în monumente cu încărcătură simbolică, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, și recomandarea sa pentru realizarea ansamblului de la Târgu Jiu relevă existența unei rețele artistice și sociale care a susținut aceste demersuri. Astfel, conexiunea dintre Brâncuși, Arethia și Milița Petrașcu nu este o simplă coincidență, ci rezultatul unui efort concertat de conservare și valorizare a memoriei naționale prin artă.

Casa Tătărescu: un spațiu al memoriei vii

Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București reprezintă un punct de legătură contemporan între trecut și prezent, între arta lui Brâncuși și moștenirea culturală românească. În această casă se păstrează o bancă și un șemineu sculptate de Milița Petrașcu, obiecte ce reflectă continuarea limbajului esențial al lui Brâncuși într-un cadru intim, domestic. Astfel, Casa Tătărescu devine un spațiu care transformă o adresă bucureșteană într-un capăt de traseu cultural, oferind o experiență palpabilă a universului brâncușian fără a părăsi capitala.

Moștenirea atelierului și testamentul lui Brâncuși

În ultimii ani ai vieții, Constantin Brâncuși a ales să lase statului francez conținutul atelierului său din Impasse Ronsin prin testamentul din 1956, cu condiția ca acesta să fie reconstituit fidel. Această decizie reflectă viziunea sculptorului asupra atelierului ca parte integrantă a operei sale, un spațiu în care sculpturile, lumina și relațiile dintre forme compun o unitate artistică. În 1962, o primă reconstituire a atelierului a fost inaugurată, consolidând astfel prezența și influența lui Brâncuși în cultura europeană, în paralel cu recunoașterea și redescoperirea sa în România.

Expoziția de la Timișoara și aniversarea Brâncuși 150

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, organizată la Muzeul Național de Artă Timișoara între 2023 și 2024, a oferit un prilej rar de reîntâlnire cu opera sculptorului, reunind peste 100 de lucrări, inclusiv sculpturi și fotografii din colecții internaționale importante. Cu aproximativ 130.000 de vizitatori, evenimentul a demonstrat impactul durabil al lui Brâncuși asupra publicului. Anul 2026 este marcat de proiectul cultural „Brâncuși 150”, care reunește manifestări în 21 de țări pe 6 continente, evidențiind continuarea dialogului artistic generat de moștenirea sa.

Întrebări frecvente